Ai trecut prin greutăți, ai trecut prin încercări,
Drumul ți-a fost plin de spini, lacrime și întristări.
Singur plângi într-un ungher: -Doamne, știi că nu mai pot...
Simt că nu mai am puteri, sunt un om zdrobit de tot! ...

M-ai uitat, Părinte bun? ... O, de ce nu îmi răspunzi? ...
De ce oare nu-mi vorbești și de mine Te ascunzi? ...
Și cât astfel va mai fi? ... Prăbușit mă vei lăsa
Ca să râdă toți cei răi că nu am pe nimenea? ...
*
Este noapte, tu tot plângi cum ai mai făcut și ieri
Și de numeroase ori, în al tău tainic ungher...
De-ale tale rugăciuni știe și podeaua ta
Căci e mult mai roasă-n colț, martoră îți este ea...

Dar, auzi? Fă liniște, căci în mica odăiță
Se aude cum pe-o foaie scrijelește o peniță!
Dar de-abia, de-abia se-aude, scârțâind catifelat:
E un înger ce notează tot adâncul tău oftat!

Tot ce spui în rugăciune, fiecare cuvințel,
El cu grijă le notează pe al său alb carnețel!
Și, auzi? Ascultă bine, picuri cad într-un burduf,
Sunt chiar lacrimile tale, rodul greului năduf. .

El pe toate ți le-adună și-ntr-un alb burduf le pune,
Pe-a sa albă etichetă este scris chiar al tău nume!
Simți a cerului mireasmă? Simți acum susurul blând?
Stai și-ascultă cum te-alină șoaptele Duhului Sfânt:

"Dumnezeu nu te-a uitat, ci cu tine e mereu,
El te vede cum suspini, știe că îți este greu!
Ale tale rugăciuni, lacrimi și al tău oftat
La Tatăl ceresc ajung, sus, pe plaiul minunat!"
*
O, auzi? Tu ești iubit! Ești un vas folositor
Celui care te-a creat, minunatul Ziditor!
Vor vedea ce Tată ai, în curând, vrăjmașii tăi,
Vor cădea în fața ta, cu rușine, toți cei răi!

El te va restaura, chinul tău se va sfârși
Și pentru ce-ai suferit, mângâiere vei primi!
Mulțumește-i, căci, curând, te va scoate din cuptor
Și în mâna Sa vei fi un scump vas folositor!